Fistulele urogenitale sunt afecţiunile cel mai des întîlnite de medicul urolog.  Fistula urogenitală este comunicarea patologică între aparatul urinar şi cel genital. Dacă deschiderea fistulei are loc în afară şi din ea se elimină urina, atunci fistula se numeşte externă,în caz contrar, ea este internă.

În dependenţă de faptul între care organe este formată fistula, atunci ele se împart în:

  • Fistule vezicale: vezico-vaginală, utero-vezicală;
  • Fistule ureterale: uretero – vaginală, utero – ureterală;
  • Uretro-vaginală;
  • uretro-vezicovaginal;
  • fistule urogenitale complexe.

Fistulele vezicovaginale sunt cele mai frecvente dintre toate fistulele posibile ale sistemului genito-urinar.

Cauze 

De obicei, fistulele vezicii apar după operații obstetricale și ginecologice, precum extirparea uterului, operație cezariană, în timpul travaliului complicat din cauza traumatismelor organelor urinare.

O astfel de situație poate apărea în timpul nașterii cu un făt mare, managementul dur al travaliului, impunerea forcepsului obstetric. Separat, trebuie distinse fistulele care au apărut după ședințele de radioterapie - sunt extrem de dificil de tratat din cauza scăderii capacității de recuperare a țesuturilor iradiate.

Simptome

Principalele plângeri care aduc disconfort femeii, îi reduc activitatea zilnică și, în unele cazuri, duc la invaliditate și încetarea activității sexuale sunt scurgerea de urină din vagin, urinarea frecventă și dureroasă, durerile abdominale și febra.

Diagnostica

De obicei, nu este dificil să se identifice o fistulă vezicovaginală. Pentru a face acest lucru, este necesar să se efectueze o examinare vaginală, examinare a vaginului cu oglinzi, cistoscopie (examinare a cavității vezicii urinare folosind tehnici endoscopice) sau efectuarea unei examinări cu raze X (colpografie, cistografie, tomografie computerizată).

Tratament

Tratamentul chirurgical al fistulelor. Acesta prevede suturarea separată a defectului în organele conectate. De exemplu, dacă vorbim despre fistule vezicovaginale, atunci defectul vezicii urinare este suturat mai întâi, apoi în vagin. Efectul pozitiv se obține de obicei după prima operație în 95% din cazuri în absența inflamației și a unei bune aport de sânge a țesuturilor.