Distonia vegeto-vascularăinclude în sine, după etiologie şi manifestări, diverse dereglări ale funcţiilor vegetative (ce ţin de lucrul organelor interne), precondiţionate de tulburarea reglării lor nervoase. Distonia vegeto-vasculară se întîlneşte destul de frecvent – atît la copii (12 – 25%), cît şi la maturi (până la 70%). Aceasta este o consecinţă a faptului, că tempoul progresiv al vieţii moderne necesită redarea completă a resurselor şi forţelor interne în procesul de studii şi lucru şi îndeseşte situaţiile de stres.

Cauzele disfuncţiei vegetative 

  • factorii ereditari (de regulă, se manifestă deja din copilărie),
  • boli ale sistemului nervos central și periferic (în special hipotalamusul, sistemul limbic, trunchiul cerebral),
  • unele boli cronice (în principal ale sistemului edocrin, gastrointestinal și cardiovascular),
  • stres cronic, suprasolicitare și suprasolicitare.

Cel mai adesea, această afecțiune apare sub forma unei tulburări somatoforme - o nevroză, a cărei manifestare principală sau singura sunt tulburări care imită simptomele bolilor cronice. Mecanismul general de dezvoltare a tulburării somatoforme arată cam așa: ca urmare a stresului sau experienței severe (în special pe fondul suprasolicitarii sau epuizării psihologice), psihicul uman pare să înlocuiască situația traumatică pe care nu o poate procesa. O astfel de experiență „reprimată” dă naștere la diferite manifestări nevrotice și adesea organele interne devin „ținta” ei.

La evoluţia evenimentelor de acest gen contribuie imperfecţiunea reglării vegetative, factorii socio-culturali, caracteristicile psihologice (îndeosebi alexitimia – incapacitatea de a exprima verbal îngrijorările sufleteşti). Situaţia poate fi suplimentar înrăutăţită de o depresie asociată, isterie, instabilitate emoţională, nelinişte, ipohondrie, fumat şi de consumul abuziv de alcool.



Simptome

Manifestările disfuncţiei vegetative pot afecta cele mai diverse organe şi sisteme, în mod separat sau asociat.

1. Sindromul cardiovascular. Se poate manifesta prin dereglări de ritm cardiac (tahicardie, bradicardie, extrasistolie) instabilitatea tensiunii arteriale, reacţii vasculare (paliditatea sau „marmorarea” tegumentelor, congestii, sensibilitatea la frig a mîinilor şi tălpilor). Deseori se întîlneşte sindromul cardialgic – dureri mocnite, înţepătoare şi pulsante sau disconfort greu de descris în zona inimii, care, spre deosebire de stenocardie, nu sunt legate de efortul fizic şi nu trec după administrarea nitroglicerinei.

2. Sindromul de hiperventilaţie. Se manifestă prin respiraţie înteţită, senzaţia insuficienţei de aer, inspiraţie incompletă sau dificultăţi în timpul inspiraţiei. În plus, sîngele pierde prea mult bioxid de carbon, ceea ce provoacă alcalinizarea lui şi inhibiţia centrului respirator. În consecinţă, se dezvoltă spasme musculare, dereglări de sensibilitate în regiunea periorală, mîini şi tălpi, ameţeală.

3. Sindromul intestinului iritat. Se manifestă prin dureri spastice şi mocnite în partea inferioară a abdomenului, necesităţi frecvente de defecare, balonare abdominală, scaun neregulat. Alte tulburări din partea tractului digestiv pot include dereglarea poftei de mîncare, greaţă şi vomă, disfagie (dereglarea procesului de deglutiţie), durere şi disconfort în regiunea epigastrică – toate acestea în absenţa unei afecţiuni organice (de exemplu, a ulcerului gastric).

4. Dereglarea transpiraţiei. De regulă, decurge sub formă de hiperhidroză (transpiraţie excesivă) deseori a palmelor şi tălpilor.

5. Cistalgia – micţiune frecventă dureroasă fără simptome de afectare a sistemului urinar şi schimbări în urină.

6. Disfuncţiile sexuale. Se manifestă prin dereglarea erecţiei şi ejaculării la bărbaţi, vaginism şi anorgasmie la femei. Cu toate acestea libidoul (atracţia sexuală) poate fi păstrat sau diminuat.

7. Dereglarea termoreglării. Se manifestă prin ridicarea stabilă nu prea mare a temperaturii, frisoane. Cu toate acestea, temperatura ridicată se suportă uşor, uneori este mai ridicată în prima jumătate a zilei, poate fi asimetrică subţiori. Se întîlneşte preponderent în copilărie.

Diagnosticul şi tratamentul

În primul rând, trebuie de exclus afecţiunea organică a sistemului corespunzător cu ajutorul unui specialist de profil şi investigaţiilor indicate de el. Ulterior investigaţia diagnostică şi tratamentul se desfăşoară de către psihoneurolog, care ajută la prelucrarea materialului psihologic, ce a dus la dezvoltarea disfuncţiei vegetative. De altfel, aici nu trebuie să fie nici un fel de jenă – este important de înţeles, că din cauza acestor manifestări neplăcute se poate şi trebuie de debarasat. Reamintiţi-vă statistica de la începutul acestui articol – puţin probabil ca o mare parte din populaţie – să fie „nenormală”. Cu atît mai mult, că nevrozele – nu reprezintă o schizofrenie sau nişte afecţiuni similare după severitate, ce ţin de competenţa psihiatrilor.

Pentru menţinerea succesului tratamentului şi pentru profilaxia disfuncţiei vegetative se recomandă învăţarea gimnasticii respiratorii, însuşirea uneia din metodicile de relaxare (yoga, Qigong şi etc. – după placul vostru), să renunţaţi la fumat şi la consumul regulat de alcool. Şi, desigur, în viaţa cotidiană nu se poate de uitat de alternarea lucrului cu primblări, odihnă şi comunicarea cu oamenii ce vă sunt interesanţi.